Ion Creanga:Activitatea literara

Ion Creangă s-a născut la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic : o condică de nou- născuti a satului Humulesti din 1839.

            Între 1846 si 1855, urmează Seminariul de la Socola (Iasi) după care este hiretonosit diacon. Nesimtîndu-se însă atras de preotie în 1864 se înscrie la Scoala normală „Vasile Lupu” din Iasi, condusă de Titu Maiorescu, fiind numit institutor suplinitor înainte de a o termina. A fost un pedagog strălucit, care a introdus metode noi si a elaborat manuale scolare pentru care a scris povestirile: Inul si cămasa, Acul si barosul, Cinci pîini  si altele.

            În 1875 îl cunoaste pe Eminescu. Devin buni prieteni. Eminescu îl introduce în Junimea si-l ajută să debuteze în „Convorbiri literare” unde citeste si apoi publică pînă în 1878 si celelalte povesti. Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Dănilă, Prepeleac, Povestea porcului, Povestea lui Stan Pătitul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbincă, povesti în care într-o viziune morală si caracterologică, avînd la bază izvoare folclorice, abordînd o artă profund originală de povestitor si îmbinînd cu măiestrie realul cu fantasticul, prezintă lumea tărănească proiectată fabulos.

            După seria povestilor cînd scriitorul ajunge la o rafinare artistică a limbii populare în 1881 începe să publice Amintiri din copilărie „primul roman al copilăriei tărănesti”. Primele trei părti ale Amintirilor sînt publicate pînă în martie 1882 iar partea a IV-a apare postum în 1892, desi, ea fusese scrisă se pare în 1888.

            În acest roman scriitorul evocă copilăria dintr-o perspectivă nostalgică, proiectată într-o lume a satului traditional. Într-o viziune de data aceasta clasică cu vădită tendintă de evocare scenică scriitorul ne  poartă în lumea mirifică a copilului universal.

            Scriitorul a mai publicat si povestirile: Mos Ion Roată, Ioan Roată si Vodă Cuza, Popa Duhu, Poveste, Povestea unui om lenes, Inul si cămasa, anecdote istorice sau parabole despre conditia umană prezentate cu vădită tendintă moralizatoare.

            Mai publică si nuvela: Mos Nichifor Cotcariul în care evidentiază siretnia si volubilitatea populară.

            Trăsătura artistică dominantă atît în povesti cît si în roman, povestiri sau nuvele rămîne oralitatea stilului pentru că toate îsi au izvorul în folclor. În aceeasi perioadă cu Eminescu (1883-1889), Creangă este bolnav si se stinge din viată la 31 decembrie 1889.

            În 1890-1892 apar Scrierile lui Ion Creangă (2 vol) cu o prefată de A.D. Xenopol.

            Ion Creangă a intrat în literatura cu un fond sufletesc si intelectual de origine tărănească, format mai întîi în perimetrul  vietii humulestene si dezvoltat, apoi, într-un univers rural mai larg, care, prin extindere, poate fi considerat al întregului popor romăn. Acest fond îi va procura materia operei  si-si va pune amprenta asupra individulalitătii lui artistice, care face din Creangă scriitorul român cel mai apropiat de spiritul creatiei folclorice.

            O particularitate a omului si scriitorului este jovialitatea, semn al vitalitii bună dispozitie-atitudine pe care o propune ca solutie optimistă de viată socotit la început autor „poporal”, el, s-a dovedit, în realitate, un artist profund original, care a creat, pornind de la folclor, o operă de artă de netă spiritualitate si individualitate, cu elementele caracteristice, de neconfundat rezultat al unei inteligente artistice superioare si al unei înzestrări lingvistice remarcabile.